Explorarea ca formă de viață

Am fost la ROST Youth Summit. Eveniment organizat de Aylin și Andra Pintican. Am avut ocazia de a avea triplu rol: antrenor de speakeri, panelist și participant. Pe final de panel, Andra mi-a adresat o întrebare: „ce le recomanzi tinerilor să facă pentru a-și găsi rostul în viață?”.

Activez ca psihoterapeut de aproximativ 7 ani. Coach de carieră și consilier vocațional sunt de vreo 10 ani. Iar trainer de... nici nu mai știu cât timp. Și, de ceva vreme, cochetez cu mai multe idei noi. Mai multe direcții neexplorate până acum.

► Am început să mă interesez de o formare sistemică. Pentru că îmi dau seama că, de multe ori, când omul vine în terapie, își dorește să rezolve o problemă pe care o are cu cineva din familie sau din relația de cuplu. Iar mie-mi place să pot adresa holistic.

N-am început-o. De fapt, nici n-am căutat foarte intens.

► Următorul interes a fost către un doctorat. M-am uitat, în două perioade diferite, pe siteul facultății de psihologie să văd care-s criteriile. O primă sesiune, cea de anul acesta, am ratat. Nici nu eram hotărâtă să fac asta așa că nu am insistat pe idee. Acum am început să mă interesez cu mai multă dedicare. Am aflat informațiile. Am văzut că, așa cum bănuiam, presupune o cercetare. Am și vorbit cu cineva care este doctorand, să-mi dea mai multe detalii.

Nici aici n-am început nimic. Bine, nici n-aș fi avut ce, concret, pentru că mai e destul timp. Peste jumătate de an până la înscriere.

►Pe 26 octombrie am participat la două workshopuri, parte din Congresul Anual de Psihologie Clinică. Primul workshop era legat de Tulburarea Disociativă de Identitate. Al doilea workshop avea tematica Falselor Acuzații de Abuz Sexual.

Și m-am îndrăgostit de psihologia judiciară și clinică. Mi-a trecut prin cap dacă să mă specializez pe asta.

Și-atunci m-a lovit revelația: eu sunt în explorare. Nu știu cum de nu mi-am dat seama până acum. Că doar teoria o știam foarte bine. Explorarea presupune să guști câte puțin din toate înainte să alegi ce vrei să mănânci. Dar na, când ești în mijlocul problemei nu e la fel de ușor să-ți dai seama.

Noi, oamenii, suntem în explorare toată viața noastră. Suntem în proces de învățare pe ceva, ne specializăm, performăm după care simțim nevoia de altceva. Și tot așa. Mereu. La orice vârstă. Ăsta este și un motiv pentru care le spun mereu clienților mei că este perfect în regulă să simtă nevoia de schimbare la 180 de grade și la 40-50 de ani.

Eu nu cred că există ceva ce să ți se potrivească mănușă de la începutul vieții și până la finalul ei. Nici nu are cum. E ca și cum ai presupune că ai putea să porți scutece mărimea 1 toată viața ta și să fii bine cu asta. Exclus.

Creștem și evoluăm. Iar, pe măsură ce o nevoie este satisfăcută, o alta nouă îi ia locul.

„Ce le recomanzi tinerilor să facă pentru a-și găsi rostul în viață?”

Să exploreze.

Fără teamă că nu ar găsi prea curând ce caută.

Fără teamă că ar putea fi judecați.

Fără teamă că ar putea fi criticați că se apucă de ceva și renunță.

Explorarea este o formă de a trăi. Ai dreptul la ea și ai nevoie de ea.