Legenda lui „așa se face”

Legenda spune că a fost odată un copil. Și copilul se juca și alerga toată ziua, cum fac toți copiii. Până când s-a dus la școală și a început să învețe să scrie. Iar părinții și profesorii au observat că el scria cu mâna stângă. Și-atunci l-au certat și l-au forțat să scrie cu dreapta. Printre lacrimi copilul a întrebat de ce. Și i s-a răspuns: „așa se face”.

Copilul a mai crescut și a învățat că de fiecare dată când intră un profesor în clasă și când vrea să răspundă la oră i se cere să se ridice în picioare. Și a vrut să înțeleagă de ce. I s-a spus că „așa se face”.

A intrat la facultate și și-a luat un job part-time. Într-o zi le-a spus colegilor că nu vrea să dea la master. Nu încă. Vrea să vadă întâi ce i se potrivește din mai multe puncte de vedere. Și colegii aspru l-au criticat și i-au spus „trebuie să mergi la master imediat după facultate. Așa se face”.

Și-a găsit sufletul pereche și-a pus de nuntă. Iar familia i-a spus „trebuie să inviți toate rubedeniile. Chiar și cele cu care n-ai mai vorbit de ani de zile. Așa se face”.

La alegerea meniului și-a dorit personalizare. Lui nu-i plăceau sarmalele. A vrut altceva în schimb. Dar restaurantele i-au spus „nu există așa ceva. Trebuie să luați sarmale. Așa se face”.

Așa se face.

Așa se face.

Așa se.. STOP!

De ce să nu scriu cu stânga?

Asta nu este o legendă. Acestea sunt întâmplări reale, culese din viața mea, a apropiaților și pe alocuri din povestirile clienților. „Așa se face” este vorba care omoară ingeniozitatea și progresul. Mă întreb cât de mult ar fi evoluat știința, medicina și toate celelalte paliere dacă rămâneam blocați în „așa se face”.

Nu căutăm noi soluții de anestezic, ci folosim și-n prezent prima soluție găsită, în anii 1200-1500 AD, pe bază de alcool, opium, salată, oțet și încă câteva componente „magice”.

Nu explorăm spațiul să încercăm să cunoaștem mai mult și să ne extindem cunoștințele ci continuăm să considerăm că pământul se află în centrul universului și că pe deasupra este și plat (mă rog, unii în continuare cred asta).

Nu căutăm să combinăm materiale și elemente, să testăm structuri de rezistență, ci rămânem să locuim în continuare în peșteri reci și umede, amenințați de animale sălbatice.

Nici măcar nu descoperim focul.

Pentru că, nu-i așa? Așa se face.

„Așa se face” este momentul în care încetăm să ne punem întrebarea „De ce?”.

De ce să nu scriu cu stânga?

De ce să nu aștept un an-doi-patru până să dau la master?

De ce să iei sarmale la nuntă dacă nu vrei?

Lumea asta moartă va-ncerca să-ți fure dragostea (Vama Veche – Epilog). Și realmente așa se va întâmpla. Când vei dori să ieși din tipare, să faci cum vrei tu, se va găsi mereu cineva să-ți spună „nu, nu. Nu așa se face. Dă-mi voie mie să-ți explic/spun arăt cum se face”. Însă tu știi mai bine ce ți se potrivește și ce vrei. Și e ok. A doua lege a improvizației spune „fă ca tine”. Adică nu copia ce face cel de dinainte. Personalizează conținutul. Este efectiv eliberator. Fii tu creatorul propriei tale vieți.

Pentru că „așa se face” se aplică doar când îl înțelegi, accepți, asumi și ți se potrivește.

Așa că îți lansez o invitație: care este acel lucru pe care ți-ai dorit întotdeauna să-l faci și pe care nu l-ai făcut pentru că cineva te-a tras înapoi? Lasă ideea să se formeze. Imaginează-te, proiectează-te în momentul în care faci sau deja ai făcut acel lucru. Cum te simți? Simți fericire/încântare/satisfacție/motivație/ambiție/mândrie sau toate la un loc? Iată de ce e bine să te mobilizezi și să faci acel lucru.

Care e, deci, primul pas pe care-l poți face în direcția respectivă? Identifică-l și fă-l. Pe primul. Dup-aia vezi tu. Dar fă-l pe primul.

Și după ce l-ai făcut, mi-ar plăcea foarte mult să-mi scrii ([email protected]) și să-mi povestești cum a fost și ce îți dorești să faci pe mai departe. Pentru că lucrurile se fac așa cum vrei și știi tu mai bine.

 

Photos by David Rotimi and Will Myers on Unsplash